1 iunie este ziua în care ne sărbătorim copiii, este ziua când instituțiile, politicienii, persoanele publice își aduc aminte de copiii defavorizați social, de cei cu dizabilități fizice sau psihice. Cred însă că în afară de părinții lor (dacă îi mai au) aproape nimeni în această zi nu se gândește la copiii cu sechele fizice sau psihice rezultate în urma accidentelor rutiere. Toți dorim să avem copii frumoși, sănătoși, veseli și plini de viață. Indiferent că sunt ai noștri sau nu, copiii nu pot decât să ne lumineze sufletul și să ne dea speranță spre viitor. La ei, la copii vreau să ne gândim astăzi împreună.
Paradoxal nu voi vorbi despre copii ci despre părinții acestora. Nu cred că există părinte care să vrea răul propriului copil, așa cum nu cred că există vre-un om normal care să facă voit rău copiilor. Totuși deși nu gândim la așa ceva mulți dintre noi, părinți de copii mai mari sau mai mici prin atitudinea și comportamentul nostru în trafic deschidem involuntar și inconștient drumul necazului. Ce pot să spun despre tatăl (caz real) care conduce mașina cu copilul de câțiva anișori în brațe, sau care îl lasă să stea în picioare în mașină (chiar dacă e vorba de locurile din spate) sau despre mama care plecând din parc își târăște copilul de mână printre mașini și tramvaie traversând prin loc nepermis și fără să se asigure. Este aceasta atitudinea care să-i dea în timp copilului premisa de a se bucura de viață? Care va fi atitudinea peste ani a copilului care acum stă alături de tatăl aflat la volan, tată care conduce agresiv, imprudent și incorect?
Credința unor părinți că impresionându-și copiii prin atitudini agresive sau disprețuitoare față de ceilalți vor face din aceștia “luptători, apți pentru viață” de multe ori se întoarce ca un bumerang împotriva copiilor. Profesorii, cei puși să facă din copiii de azi oamenii de mâine, la rândul lor nu întotdeauna sunt un bun exemplu pentru ei. Ce vor face elevii care văd cum mentorii lor nu respectă nici cele mai elementare reguli rutiere?
Atitudinea agresivă, disprețul față de regulile de circulație pot face din copii de azi pietonii și șoferii indisciplinați de mâine. Atitudinea și comportamentul nostru este primul model pe care copilul îl observă și bineînțeles îl adoptă. Haideți de ziua lor să încercăm să ne gândim la copii și prin prisma propriului nostru comportament în trafic indiferent dacă suntem șoferi sau pietoni. Fiind noi corecți, în timp vor învăța și ei să fie corecți și astfel vor fi mai bine apărați de riscurile inerente ale circulației rutiere. Să nu uităm, comportamentul copiilor de multe ori este imprevizibil. Cunoscutul „după fiecare minge în stradă apare un copil” este o realitate.
