În anul 2017, accidentele rutiere cu implicarea pietonilor copii reprezintă 28% din totalul accidentelor cu pietoni. Un pieton care este lovit la viteza de 50 km/h (viteza maximă de circulație în localități) are 87% probabilitate de deces în urma impactului, iar în cazul unui copil acest procent creste exponențial.
Cifre statistice care reflectă nu numai nivelul scăzut de siguranță rutieră pentru copiii din România (șansa ca un copil să fie implicat într-un accident rutier este de 8 ori mai mare decât în Olanda), dar și dezinteresul celor care ar trebui să se ocupe de educația rutieră a acestora.
Poate puțini știu că în prezent legislația prevede obligativitatea ca elevii să aibă în programa școlară ore de educație rutieră. OuG 195/2002, actualizată 2018, prevede foarte clar obligativitatea școlilor de a susține ore de educație rutieră, art. 124(a) precizând ca Ministerul Educației și Cercetării asigură, prin programa școlară, educația rutieră a preșcolarilor și elevilor din învățământul preuniversitar.
Obligație pe hârtie, pentru că legea nu se aplică. Deși există și sancțiuni prevăzute pentru lipsa acestor ore, nu am auzit să fie cineva amendat (sau măcar atenționat), motiv pentru care copiii nu învață la școală nici măcar cum ar trebui să traverseze strada.
Autoritățile găsesc mereu scuze, nu avem profesori, părinții nu sunt interesați (oare cât de interesați sunt de orele de religie!?!), nu dispunem de fonduri.
Nu vrem să dezbatem de ce nu se fac orele de educație rutieră, vrem doar să punctăm importanța lor pentru educarea copiilor (considerați și la nivel european ca persoane vulnerabile în trafic), să încercăm să sensibilizăm pe cei dispuși să pună umărul la îmbunătățirea siguranței rutiere la nivel național, implicit la educația rutieră a copiilor, în calitatea lor de pietoni, dar și de viitori conducători auto.
În perioada preșcolară și a învățământului preuniversitar, copilul câștigă îndemânări, abilități, capacități, învață să înțeleagă și să aprecieze conduita celor din jurul său, începe să cunoască, în parte, valoarea socială a acțiunilor sale, pentru ca, mai târziu, să înceapă să se comporte după anumite norme morale, prin raportarea faptelor proprii la faptele adulților.
Este perioada acumulărilor, perioada propice pentru formarea unor comportamente adecvate și pentru traficul rutier. Educația rutieră reprezintă o latură esențială privind integrarea în civilizația modernă a elevilor. Indiferent de vârstă, regulile referitoare la traficul pe drumurile publice impuse de legislație pietonilor și vehiculelor trebuie cunoscute și respectate cu responsabilitate, ca pe niște lucruri firești.
Orele de educație rutieră pot oferi cadrul eficient de realizare a obiectivelor educației rutiere folosindu-se o programă instructiv-educativă adaptată ritmului actual foarte rapid de dezvoltare fizică și psihică a copilului, găsindu-se strategii noi, specifice vârstelor mici, care să dea finalitate actului educativ în domeniul rutier.
În ceea ce privește educația rutieră, se constată că situațiile din traficul rutier sunt foarte diverse ca tipuri și trebuie bine cunoscute. Orele de educație rutieră pot transmite elevilor nu numai reguli rutiere generale, dar îi pot atenționa asupra unor situații rutiere specifice unor anumite localități sau zone urbane sau rurale în care aceștia trăiesc.
Un studiu din anul 2017 realizat cu copiii de clasa a III-a arată că peste 37% dintre elevi nu știu când trebuie să se adreseze polițiștilor, iar 30% dintre copii nu știu culorile semaforului și când trebuie să traverseze.
Norvegia a încheiat anul 2016 cu zero victime în rândul copiilor. Printre altele, autoritățile au pus acest succes și pe seama educației rutiere în scoli și a utilizării scaunelor pentru copii, în mașină.
Un argument mai puternic pentru susținerea orelor de educație rutieră în scoli nu credem că există.